"Singura mea mangaiere, cand urcam la culcare, era gandul ca mama va veni sa ma sarute dupa ce ma voi fi bagat in pat. Dar aceasta venire a ei din fiecare seara dura atat de putina vreme, ea cobora in camerele de jos atat de repede, incat dureroasa era pentru mine clipa cand o auzeam urcand, apoi aceea cand trecea, prin coridorul cu usa dubla, fosnetul usor al rochiei ei de vara din muselina albastra, de care atarnau lantisoare de pai impletit. Clipa aceea o anunta pe cea care avea sa urmeze, cand mama ma va fi parasit, cand ea va fi coborat scara. Astfel incat ajunsesem sa vreau sa vina cat mai tarziu cu putinta aceasta sarutare din fiecare seara, pe care mi-o doream atat de mult, sa se prelungeasca rastimpul cand mama nu sosise inca."
Proust.
E genial omul ăsta. :x
RăspundețiȘtergere